distructivadjectiv
dis-truc-tiv
Definiții
adjectiv
1Care distruge, care provoacă distrugere sau pagube mari; nimicitor.
„Furtuna a avut un efect distructiv asupra satului."
adjectiv
2Care are tendința de a dărâma sau de a desființa valori, idei sau instituții.
„Critica lui a fost mai degrabă distructivă decât constructivă."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: distructiv, distructivă, distructivi, distructive.
Expresii și locuțiuni
critică distructivă — Critică care nu oferă soluții, ci doar demolează sau descurajează.
Etimologie
Din franceză destructif, latină destructivus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't': distructiv, nu 'destructiv' (deși etimologic vine din franceză, forma românească folosește 'i').