distonantadjectiv
dis-to-nant
Definiții
adjectiv
1Care este în dezacord, lipsit de armonie; care sună neplăcut, discordant.
„Sunetele distonante ale orchestrei au deranjat publicul."
adjectiv
2Figurat: care nu se potrivește cu contextul, care creează o impresie de nepotrivire.
„Comportamentul lui distonant față de solemnitatea momentului a atras atenția tuturor."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: distonantă (feminin singular), distonanți (masculin plural), distonante (feminin/neutru plural).
Etimologie
Din franceză dissonant, latină dissonans, -antis.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' după 'di', nu 'diztonant'. Atenție la diferența dintre 'distonant' (cu sens de nepotrivire) și 'disonant' (mai ales muzical).