disonantadjectiv
di-so-nant
Definiții
adjectiv
1Care sună neplăcut, lipsit de armonie; discordant.
„Muzica disonantă din film m-a făcut să mă simt neliniștit."
adjectiv
2Care nu se potrivește cu ceva, care creează o impresie de nepotrivire sau contradicție.
„Comportamentul lui disonant față de declarațiile sale a stârnit suspiciuni."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: disonantă (feminin singular), disonanți (masculin plural), disonante (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
sunet disonant — sunet care produce o senzație neplăcută, nearmonioasă
Etimologie
Din franceză dissonant, latină dissonans, -antis.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' dublu? Nu, doar un singur 's' după 'di' – disonant, nu 'dissonant'. Atenție la terminația '-ant', nu '-ent'.