dințasubstantiv
din-ța
Definiții
substantiv feminin
1Formă articulată hotărât a substantivului 'dință' (pluralul lui 'dinte'), folosită pentru a indica dinții unei persoane sau ai unui animal, în mod specific.
„Dința de lapte i-a căzut la șapte ani."
Gramatică
Plural
dinții (forma articulată)
Articulat
dința (articulat hotărât)
Este forma articulată hotărâtă a pluralului substantivului 'dinte'. Se folosește cu sens colectiv sau pentru un set de dinți. Atenție: 'dința' este forma corectă pentru pluralul articulat, nu 'dinții' (care este forma masculină).
Expresii și locuțiuni
a avea dinți de lapte — a fi în perioada copilăriei, când dinții sunt temporari
Etimologie
Din latină 'dentem', acuzativul lui 'dens', cu evoluție fonetică specifică limbii române.
Se scrie corect: Se scrie 'dința' cu 'â' și cu cratimă? Nu, fără cratimă. Greșeală frecventă: 'dința' vs 'dinții' – 'dința' este feminin, folosit pentru pluralul articulat al lui 'dinte' (deși 'dinte' este masculin la singular, pluralul are forme feminine în anumite contexte).