danturasubstantiv
dan-tu-ra
Definiții
substantiv feminin
1Totalitatea dinților unei persoane sau ai unui animal; ansamblul dinților.
„Dantura copilului începe să se schimbe la vârsta de șase ani."
substantiv feminin
2Set de dinți artificiali, fixi sau mobili, folosit pentru a înlocui dinții naturali pierduți.
„Bunicul poartă o dantură nouă, făcută la dentist."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar, dar corect.
Sinonime
dentaturădințiproteză dentară
Expresii și locuțiuni
dantură sănătoasă — dinți fără carii sau probleme
dantură artificială — proteză dentară
Etimologie
Din franceză denture, derivat din latină dens, dentis (dinte).
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 't', nu 'dantură' cu 'ă' în interior; forma corectă este 'dantura' (cu accent pe 'u' la plural: 'danturi').