difracta - definiție, sinonime, exemple

DEX › difracta

difractaverb

di-frac-ta

Definiții

verb tranzitiv

1A supune un fenomen de difracție, adică a devia sau a împrăștia undele (lumină, sunet etc.) când întâlnesc un obstacol sau o deschidere.

„Prisma difractează lumina albă în culorile curcubeului."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: difractat. Gerunziu: difractând. Imperfect: difractam. Perfect simplu: difractai.

Din franceză diffracter, după latină diffractus (rupt în bucăți).

Se scrie corect: Se scrie difracta, cu 'f' și 'c', nu 'difrakta' sau 'difracta' cu 'ct' greșit. Atenție la dubla consoană: difracta, nu difrata.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.