dielectricsubstantiv
di-e-lec-tric
Definiții
substantiv neutru
1Material care nu conduce electricitatea, dar care poate fi polarizat de un câmp electric; izolant electric.
„Sticla și cauciucul sunt dielectrici folosiți în cabluri electrice."
adjectiv
2Care se referă la un material izolant electric sau la proprietățile acestuia.
„Constanta dielectrică a aerului este aproape egală cu 1."
Gramatică
La plural, pentru substantiv, forma este 'dielectrici' (masculin), iar pentru adjectiv se acordă în gen și număr: dielectrică, dielectrici, dielectrice.
Expresii și locuțiuni
constantă dielectrică — Mărime fizică ce caracterizează capacitatea unui material de a fi polarizat electric.
Etimologie
Din franceză diélectrique, compus din grecescul 'dia' (prin) și 'electric'.
Se scrie corect: Se scrie 'dielectric', cu 'ie' după 'd', nu 'dielectric' cu 'e' simplu. Atenție la diftongul 'ie'.