izolator - definiție, sinonime, exemple

DEX › izolator

izolatorsubstantiv

i-zo-la-tor

Definiții

substantiv neutru

1Material sau obiect care nu conduce curentul electric, căldura sau sunetul; folosit pentru a izola.

„Electricianul a folosit un izolator pentru a proteja firele."

substantiv neutru

2Dispozitiv care separă sau împiedică trecerea energiei (electricitate, căldură, zgomot).

„Izolatorul de pe stâlpul de curent este din ceramică."

substantiv neutru

3Loc special amenajat pentru izolarea persoanelor bolnave sau a celor care trebuie ținuți separat.

„Pacientul a fost dus în izolator pentru a nu răspândi boala."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

izolatoare

Articulat

izolatorul

Substantiv derivat de la verbul 'a izola'. Pluralul este 'izolatoare' (nu 'izolatori').

izolant separatorbarieră

conductor

a pune în izolator — a separa o persoană de restul, de obicei pentru a preveni răspândirea unei boli sau pentru pedeapsă

Din franceză 'isolateur' sau italiană 'isolatore', bazat pe latinescul 'insula' (insulă).

Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': izolator, nu isolator. Atenție la plural: izolatoare, nu izolatori.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.