diagonaladjectiv
di-a-go-nal
Definiții
adjectiv
1Care este așezat înclinat, oblic, nu paralel cu laturile sau cu axele principale; care unește două colțuri neadiacente ale unei figuri geometrice.
„Linia diagonală a pătratului împarte figura în două triunghiuri egale."
substantiv feminin
2Segment de dreaptă care unește două vârfuri neconsecutive ale unui poligon.
„În dreptunghi, diagonalele sunt egale și se înjumătățesc."
Gramatică
Plural
diagonali (masc.), diagonale (fem.)
Articulat
diagonalul (masc.), diagonala (fem.)
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Ca substantiv, este feminin: o diagonală, două diagonale.
Expresii și locuțiuni
în diagonală — În mod oblic, înclinat; pe direcția unei diagonale.
Etimologie
Din franceză diagonal, latină diagonalis, greacă diagonios (din dia- 'prin' + gonia 'unghi').
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'd' și cu 'a' după 'g': diagonal. Nu confunda cu 'diagonală' (substantiv feminin).