diacritic - definiție, sinonime, exemple

DEX › diacritic

diacriticsubstantiv

di-a-cri-tic

Definiții

substantiv neutru

1Semn grafic adăugat unei litere pentru a indica o pronunție specială sau pentru a deosebi sensul cuvintelor.

„În limba română, diacriticele sunt ă, â, î, ș și ț."

adjectiv

2Care se referă la semnele de acest fel; care are rol de a diferenția sunetele sau sensurile.

„Semnele diacritice sunt esențiale pentru scrierea corectă a limbii române."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

diacritice

Articulat

diacriticul

Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: semn diacritic, semne diacritice).

semn diacriticaccent

semne diacritice — Semnele speciale care se pun pe litere pentru a reda sunete specifice unei limbi.

Din franceză diacritique, care provine din grecescul diakritikós (care distinge).

Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'a' și cu 'c' înainte de 'r': diacritic, nu diacritik sau diacritic.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.