Definiții
substantiv neutru
1Mod de a pronunța un sunet sau o silabă cu mai multă intensitate sau cu o intonație specifică; subliniere a unei silabe într-un cuvânt.
„În cuvântul 'copac', accentul cade pe ultima silabă."
substantiv neutru
2Particularitate de pronunție specifică unei regiuni sau unui vorbitor, care se deosebește de pronunția standard.
„Ea vorbește românește cu un accent ușor moldovenesc."
substantiv neutru
3Semn grafic (´, `, ^) pus deasupra unei vocale pentru a marca accentul sau pentru a diferenția sensul cuvintelor.
„În limba română, accentul scris se folosește rar, dar apare în cuvinte ca 'í' sau 'â'."
substantiv neutru
4Importanță deosebită acordată unui aspect sau unei idei; subliniere, reliefare.
„Profesorul a pus accent pe importanța cititului zilnic."