diacon - definiție, sinonime, exemple

DEX › diacon

diaconsubstantiv

di-a-con

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care face parte din clerul inferior al Bisericii creștine, având rolul de a ajuta preotul la slujbe și la administrarea tainelor.

„Diaconul a citit Evanghelia în timpul slujbei de duminică."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

diaconi

Articulat

diaconul

Se declină ca un substantiv masculin cu articol hotărât -ul; pluralul este diaconi.

slujitorclericajutor de preot

a fi diacon — a ocupa funcția de diacon în biserică

Din slavonă diakon, care provine din greacă diakonos (servitor, slujitor).

Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'd' și cu 'a' după 'i': diacon, nu 'deacon' sau 'diakon'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.