dezmoșteniverb
dez-moș-te-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A exclude pe cineva de la moștenire, a-l priva de dreptul de a moșteni bunurile unei persoane decedate.
„Bunicul l-a dezmoștenit pe fiul său pentru că nu l-a vizitat niciodată."
verb tranzitiv (figurat)
2A lipsi pe cineva de un bun spiritual, cultural sau moral moștenit de la înaintași.
„Generațiile moderne nu trebuie să dezmoștenească tradițiile străbunilor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Participiul: dezmoștenit. Gerunziu: dezmoștenind. Imperativ: dezmoștenește (tu), dezmoșteniți (voi).
Sinonime
exclude de la moștenirepriva de moșteniredesmoșteni (variantă mai rară)
Expresii și locuțiuni
a dezmoșteni pe cineva — a exclude legal pe cineva de la moștenire
Etimologie
Din prefixul dez- + moșteni (din latină *musteare, prin intermediul slavonului moșteni).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' și cu 'ș': dezmoșteni, nu 'desmoșteni' sau 'dezmoștenii'.