Definiții
adjectiv
1Despre țesături, materiale: care s-a desfăcut în fire, care s-a rupt în fibre; zdrențuit, rupt.
„Haina veche era destrămată la coate."
adjectiv
2Figurat: lipsit de coeziune, de organizare; dezorganizat, risipit.
„O echipă destrămată nu poate câștiga meciul."
adjectiv
3Figurat: despre oameni sau relații: care și-a pierdut unitatea, care s-a despărțit, s-a risipit.
„Familia destrămată a lăsat urme adânci în sufletul copilului."
Gramatică
Adjectiv provenit din participiul verbului 'a destrăma'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme feminine: destrămată (sg.), destrămate (pl.).
Expresii și locuțiuni
a fi destrămat — a fi rupt, desfăcut în fire (despre țesături); figurat: a fi dezorganizat, fără unitate.
Etimologie
Din verbul 'a destrăma', format de la prefixul 'des-' + 'străm' (variantă a lui 'strămătură', din latină 'stramen' – paie, așternut).