destinsubstantiv
des-tin
Definiții
substantiv neutru
1Forță considerată că hotărăște în mod inevitabil cursul vieții unei persoane; soartă, ursită.
„Se spune că destinul fiecărui om este scris în stele."
substantiv neutru
2Curs al vieții, considerat ca fiind hotărât dinainte; soartă, noroc.
„A avut un destin nefericit, dar a rămas mereu optimist."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'destine'. Se folosește adesea cu articol hotărât: 'destinul'.
Sinonime
soartăursităsorocnorocsoarta
Antonime
liber arbitruvoință liberă
Expresii și locuțiuni
a-și croi destinul — a-și construi singur viața, a-și hotărî propria soartă
destinul a vrut — se spune când se întâmplă ceva neașteptat, considerat a fi hotărât de soartă
Etimologie
Din franceză 'destin', care provine din latină 'destinus' (hotărât, fixat), de la verbul 'destinare' (a hotărî, a destina).
Se scrie corect: Se scrie 'destin', nu 'destin' cu 'i' după 'e' (greșit: 'destin' cu 'i' dublu). Atenție la plural: 'destine', nu 'destinuri'.