deșertaverb
de-șer-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a goli complet un recipient sau un spațiu de conținutul său
„A deșertat paharul cu apă într-o singură înghițitură."
verb reflexiv
2a rămâne fără locuitori, a se goli de oameni (despre un loc, o localitate)
„Satul s-a deșertat după ce tinerii au plecat la oraș."
verb reflexiv
3a se goli de conținut, a deveni gol
„Strada s-a deșertat după ce a început ploaia."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu deșert, tu deșerți, el/ea deșartă (sau deșertează, variantă regională), noi deșertăm, voi deșertați, ei/ele deșartă. Participiul: deșertat. Gerunziul: deșertând.
Expresii și locuțiuni
a deșerta sacul — a spune tot ce are pe suflet, a-și descărca necazurile
Etimologie
Din latină *disertare, prin intermediul slavonei sau direct din latină, cu sensul de 'a goli'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e', nu 'deșerta' cu 's' simplu. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'el deșartă' (nu 'deșertează' în limba standard).