descătărămaverb
des-că-tă-ră-ma
Definiții
verb tranzitiv
1A scoate sau a îndepărta cătărămile (curelele sau chingile) de la un animal de povară sau de la un vehicul.
„După ce a ajuns la han, căruțașul a descătărămat caii."
verb reflexiv
2A-și scoate cătărămile, a se elibera de ham.
„Măgarul s-a descătărămat singur și a fugit în câmp."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu descătărămez, tu descătărămezi, el descătărămează. Participiul: descătărămat.
Etimologie
Din prefixul des- + cătărăma (a încărca cu cătărămi), derivat din cătărămă (curea, chingă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și după 't': descătărăma, nu 'descătarăma' sau 'descătărăma' cu 'â'.