descălicaverb
des-că-li-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A coborî de pe cal sau de pe alt animal de călărit.
„Călătorul a descălecat la han după o călătorie lungă."
verb intranzitiv
2A se da jos de pe un cal; a coborî de pe cal.
„La semnal, toți soldații au descălecat și au pornit pe jos."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ica. Forme: eu descălic, tu descălici, el descălică, noi descălicăm, voi descălicați, ei descălică. Participiul: descălicat. Gerunziul: descălicând.
Expresii și locuțiuni
a descălica în fața cuiva — a se opri, a se prezenta în fața cuiva cu respect
Etimologie
Din prefixul des- + călca (a merge călare), probabil prin intermediul slavonului sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' la început, nu 'dez' – forma corectă este 'descălica', nu 'dezcalica'.