derizoriuadjectiv
de-ri-zo-riu
Definiții
adjectiv
1Care este atât de neînsemnat, de mic sau de lipsit de valoare încât merită dispreț sau ridicol.
„Suma oferită pentru muncă era derizorie, abia acoperea transportul."
adjectiv
2Care provoacă râs sau batjocură prin nepotrivirea dintre pretenții și realitate.
„Pretențiile lui de a deveni campion fără antrenament sunt derizorii."
Gramatică
Adjectiv de tipul 4 (cu forme flexionare: derizoriu, derizorie, derizorii, derizorii). Se folosește frecvent în registrul formal sau literar.
Expresii și locuțiuni
o sumă derizorie — o sumă de bani foarte mică, care nu acoperă nevoile sau efortul depus
Etimologie
Din franceză dérisoire, care provine din latină derisorius (de la deridere = a râde de cineva).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'z': derizoriu, nu 'derizoriu' cu 'e' sau 'derizoriu' cu 'i' dublu. Atenție la terminația '-oriu', ca la 'imperatoriu'.