depănător - definiție, sinonime, exemple

DEX › depănător

depănătorsubstantiv

de-pă-nă-tor

Definiții

substantiv neutru

1Unealtă sau dispozitiv folosit pentru a depăna (a înfășura) fire textile, ață sau sârmă pe o mosor sau pe o bobină.

„Depănătorul automat a înfășurat firul de lână fără să-l încurce."

substantiv masculin

2Persoană care depănește fire, adică le înfășoară pe mosoare sau pe role.

„Bătrâna era o depănătoare iscusită, care lucra de dimineață până seara."

Gen

neutru (pentru unealtă) / masculin (pentru persoană)

Număr

singular

Plural

depănători (pentru persoană) / depănătoare (pentru unealtă)

Articulat

depănătorul (pentru unealtă) / depănătorul (pentru persoană)

La plural, pentru unealtă se folosește forma 'depănătoare', iar pentru persoană 'depănători'. Este un substantiv derivat de la verbul 'a depăna'.

bobinătorrăsucitor înfășurător

Din verbul 'a depăna' + sufixul '-ător', care indică instrumentul sau agentul acțiunii.

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p' și după 'n': depănător. Nu confunda cu 'depanator' (care înseamnă persoană care repară aparate).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.