răsucitorsubstantiv
ră-su-ci-tor
Definiții
substantiv neutru
1Unealtă sau dispozitiv folosit pentru a răsuci ceva, de exemplu pentru a stoarce rufe sau pentru a răsuci fire.
„A folosit răsucitorul pentru a stoarce apa din haine."
substantiv masculin
2Persoană care răsucește ceva, de obicei fire sau fibre textile.
„Răsucitorul de fire lucra cu grijă la mașină."
Gramatică
Gen
neutru (pentru unealtă) / masculin (pentru persoană)
Plural
răsucitori (pentru unealtă) / răsucitori (pentru persoană)
Articulat
răsucitorul / răsucitorul
La plural, forma este identică pentru ambele genuri: răsucitori. La feminin, pentru persoană, se poate folosi 'răsucitoare'.
Sinonime
răsucitoarestoarcătordispozitiv de răsucit
Etimologie
Din verbul 'a răsuci' + sufixul '-tor'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 'i' după 'c': răsucitor. Atenție să nu confunzi cu 'răsucit' (adjectiv).