substantiv neutru
1Stare de tulburare a conștiinței, caracterizată prin halucinații, agitație și vorbire incoerentă, apărută de obicei în timpul febrei sau al unor boli grave.
„Bolnavul avea delir și vorbea cu persoane imaginare."
substantiv neutru
2Entuziasm exagerat, stare de exaltare sau de încântare extremă, adesea fără control rațional.
„Publicul a intrat în delir la concertul trupei preferate."