Definiții
verb tranzitiv
1A tăia sau a îndepărta partea de sus a unei rochii sau a unui corsaj, pentru a lăsa descoperite gâtul și umerii; a face un decolteu.
„Croitorul a decolletat rochia de mireasă pentru a-i pune în valoare umerii."
verb reflexiv
2A-și lăsa descoperite gâtul și umerii, purtând o haină cu decolteu.
„Ea se decoletează elegant la petreceri."
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul 1. Forme: decoletez, decoletezi, decoletează, decoletăm, decoletați, decoletează. Participiul: decoletat. Gerunziu: decoletând.
Se scrie corect: Se scrie cu doi 'e' în interior: decoleta, nu 'decoleta' cu un singur 'e' după 'c' (greșit: decoleta). Atenție la forma de persoana a III-a: decoletează, nu decoletă.