Definiții
verb tranzitiv
1A separa un lichid de impuritățile solide care s-au depus la fund, turnându-l cu grijă într-un alt vas, fără a tulbura sedimentul.
„După ce vinul a stat la rece, l-am decantat pentru a-l servi limpede."
verb reflexiv
2A se limpezi, a deveni clar (despre lichide) prin depunerea impurităților.
„Apa tulbure din pahar se decantează în câteva ore."
verb figurat
3A separa ideile, sentimentele sau elementele utile de cele neimportante; a clarifica, a distila.
„În eseul său, autorul decantează esențialul din multitudinea de informații."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: decantat. Gerunziu: decantând. Imperfect: decantam, decantai, decanta, decantam, decantați, decantau. Perfect simplu: decantai, decantași, decantă, decantarăm, decantarăți, decantară.
Etimologie
Din franceză décanter, italiană decantare, latină decantare (a cânta, a proclama; a turna cu grijă).
Se scrie corect: Se scrie decanta, cu 'c', nu 'decânta'. Atenție la diacritice: decanta (fără 'â' după 'c').