debarcaverb
de-bar-ca
Definiții
verb intranzitiv
1A coborî dintr-o navă, dintr-un avion sau dintr-un alt mijloc de transport, ajungând pe uscat sau la destinație.
„Pasagerii au debarcat din vapor la mal."
verb tranzitiv
2A scoate pe uscat (mărfuri, trupe etc.) dintr-un mijloc de transport pe apă sau pe aer.
„Armata a debarcat proviziile pe plajă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu debarc, tu debarci, el debarcă. La perfect compus: am debarcat.
Expresii și locuțiuni
a debarca pe cineva — a lăsa pe cineva să coboare dintr-un vehicul, adesea cu sens figurat de a concedia sau a îndepărta pe cineva.
Etimologie
Din franceză débarquer, prin intermediul italiană sbarcare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'b' după 'de', nu 'deparca' sau 'debarca' cu 'p'.