curtesubstantiv
cur-te
Definiții
substantiv feminin
1Spațiu deschis, împrejmuit, în fața sau în jurul unei case, al unui edificiu etc.
„Copiii se joacă în curtea școlii."
substantiv feminin
2Ansamblul persoanelor care trăiesc în preajma unui suveran sau a unei personalități importante; curte regală, curte domnească.
„Curtea regelui era formată din nobili și consilieri."
substantiv feminin
3Instituție de judecată; tribunal.
„Curtea de Apel a decis să reia procesul."
Gramatică
La plural, articulat: curțile. Se folosește și cu sensul de 'curte interioară'.
Sinonime
ogradătribunalinstanțăpalat
Expresii și locuțiuni
a face curte cuiva — a curta pe cineva, a încerca să câștige simpatia sau dragostea cuiva
curtea de apel — instanță judecătorească superioară care rejudecă cauzele judecate în primă instanță
Etimologie
Din latină 'cohors, cohortis' (curte, ogradă), prin intermediul limbii italiene 'corte'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' și 'u', nu 'curte' cu 'c' și 'u' - atenție la diacritice: 'curte' nu 'curte'.