cureasubstantiv
cu-rea
Definiții
substantiv feminin
1Fâșie de piele, material textil sau alt material, folosită pentru a strânge sau a susține ceva, de obicei în jurul taliei sau pentru a lega obiecte.
„Și-a strâns cureaua de la pantaloni înainte de a pleca la școală."
substantiv feminin
2Piesă de transmisie în formă de bandă, folosită la mașini sau motoare pentru a transmite mișcarea de la o roată la alta.
„Cureaua de transmisie a mașinii s-a rupt în timpul drumului."
Gramatică
La plural, articulat hotărât: curelele. Se folosește și cu sens figurat: 'a strânge cureaua' = a economisi.
Expresii și locuțiuni
a strânge cureaua — a economisi bani, a trăi cu mai puține cheltuieli
a-i da cu cureaua — a bate pe cineva cu cureaua (pedeapsă fizică)
Etimologie
Din latină *corrigia* (curea, curea de încălțăminte), prin intermediul limbii italiene 'coreggia' sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie 'curea', nu 'cureia' sau 'cureea'. Atenție la diftongul 'ea'.