Definiții
substantiv neutru
1Fâșie lată de material textil, de piele sau de altă materie, cu care se strânge sau se împodobește mijlocul; centură, curea lată.
„Țăranca purta un brâu roșu împletit peste ie."
substantiv neutru
2Parte a corpului între piept și șolduri; talie, mijloc.
„Avea un brâu subțire și o ținută dreaptă."
substantiv neutru
3Fâșie de teren sau de vegetație care înconjoară ceva; zonă, centură.
„Brâul de pădure proteja satul de vânturi."
substantiv neutru
4În mitologia populară, brâu este o fâșie de nori sau de lumină care apare pe cer, considerată un semn sau o graniță.
„Bătrânii spuneau că brâul de pe cer anunță vreme bună."
Expresii și locuțiuni
a-și pune brâu la coate — a se strădui, a depune efort pentru a reuși
brâul cerului — curcubeul sau o fâșie luminoasă pe cer
a strânge brâul — a economisi, a duce o viață cumpătată
Etimologie
Din slavă veche *brъvĭ* sau din latină *brachium* (braț), prin intermediul slavon. Unele surse indică originea slavă *brъvь* (punte, grindă).