Definiții
substantiv neutru
1Aparat sau construcție specială, folosită pentru încălzit, gătit sau copt alimente, de obicei cu ușă și cu sursă de căldură.
„Mama a pus tava cu prăjituri în cuptor."
substantiv neutru
2Parte a unei sobe sau a unui aragaz, încălzită, în care se coc alimente.
„Pâinea se coace în cuptorul sobei."
substantiv neutru
3Instalație industrială în care se ard materiale sau se topesc metale, la temperaturi foarte înalte.
„Cuptorul de topit fierul este foarte fierbinte."