Definiții
verb tranzitiv
1A pune pe cineva sau ceva în poziție orizontală, întins, de obicei pentru a dormi sau a se odihni.
„Mama îl culcă pe copil în pat."
verb reflexiv
2A se întinde în pat sau pe o suprafață pentru a dormi sau a se odihni.
„Mă culc devreme în fiecare seară."
verb reflexiv
3A se așeza (despre plante, culturi) la pământ, din cauza vântului sau a ploii.
„Grâul s-a culcat după furtună."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La perfect simplu: culcai, culcași, culcă. Participiul: culcat. Imperativ: culcă (tu), culcați (voi).
Expresii și locuțiuni
a se culca cu găinile — a merge la culcare foarte devreme
a culca la pământ — a doborî, a învinge