cuibări - definiție, sinonime, exemple

DEX › cuibări

cuibăriverb

cui-bă-ri

Definiții

verb reflexiv

1a se așeza sau a se ascunde într-un loc ferit, confortabil, ca o pasăre în cuib

„Pisica s-a cuibărit în fotoliul moale."

verb tranzitiv

2a pune pe cineva sau ceva într-un loc adăpostit, a așeza cu grijă

„Mama l-a cuibărit pe copil în păturică."

Număr

plural

Plural

cuibăriți

verb de conjugarea a 4-a, forma de infinitiv: a cuibări; participiul: cuibărit; gerunziu: cuibărind

a se cuibări la suflet — a deveni drag, a se atașa emoțional de cineva

din cuib + sufixul -ări

Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b': cuibări, nu 'cuibari'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.