ctitor - definiție, sinonime, exemple

DEX › ctitor

ctitorsubstantiv

cti-tor

Definiții

substantiv masculin

1Persoană care întemeiază sau fondează o biserică, o mănăstire sau o instituție de cult, asigurând mijloacele materiale necesare.

„Domnitorul Ștefan cel Mare a fost ctitorul Mănăstirii Putna."

substantiv masculin

2Persoană care întemeiază sau înființează o operă, o instituție sau o organizație importantă.

„El este ctitorul primei școli din sat."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

ctitori

Articulat

ctitorul

Forma feminină: ctitoră (rar folosită) sau ctitoriță. Se folosește adesea cu sens figurat.

fondatorîntemeietor inițiatorzakonodatel

distrugătordărâmător

a fi ctitor — a întemeia, a fonda ceva important

Din slavona (veche) 'k'titor' (κτήτωρ în greacă), însemnând 'fondator'.

Se scrie corect: Se scrie 'ctitor', nu 'c'titor' sau 'ctitorr'. Atenție la grupul de consoane 'ct'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.