cronicadjectiv
cro-nic
Definiții
adjectiv
1Care durează mult timp, care este de lungă durată (despre boli sau afecțiuni).
„Bunica suferă de o boală cronică de inimă."
adjectiv
2Care se referă la o cronică sau la cronici; care consemnează evenimente în ordine cronologică.
„Documentul cronic descrie evenimentele din secolul al XV-lea."
adjectiv
3Care este permanent, continuu, fără întrerupere (despre o situație negativă).
„Lipsa apei potabile este o problemă cronică în acea regiune."
Gramatică
Articulat
cronicul (masculin), cronica (feminin)
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: cronic, cronică, cronici, cronice.
Expresii și locuțiuni
boală cronică — afecțiune care durează mult timp sau toată viața
lipsă cronică — lipsă permanentă, de lungă durată
Etimologie
Din franceză chronique, latină chronicus, greacă chronikos (de la chronos = timp).
Se scrie corect: Se scrie cronic, nu cronic sau cronic. Atenție la diacritice: cronic (cu o, nu cu â).