cravatăsubstantiv
cra-va-tă
Definiții
substantiv feminin
1Bucată de material (de obicei din mătase, bumbac sau lână) care se poartă în jurul gâtului, înnodată sub gulerul cămășii, ca parte a ținutei elegante.
„Tatăl meu poartă o cravată albastră la serviciu."
substantiv feminin
2Piesă vestimentară similară purtată de femei sau copii, ca accesoriu decorativ.
„Fetița avea o cravată roșie la uniforma școlară."
Gramatică
Se declină: o cravată, două cravate; articulat: cravata. Pluralul este regulat.
Expresii și locuțiuni
a-și pune cravata — a se îmbrăca formal, a se pregăti pentru o ocazie specială
cravată de mătase — cravată confecționată din material fin, de lux
Etimologie
Din franceză cravate, care provine din germană Krawatte, la rândul său din croată, referindu-se la eșarfa purtată de soldații croați în secolul al XVII-lea.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v' după 'c', nu 'cravată' cu 'f' sau 'cravată' cu 'v' dublu. Atenție la diacritice: 'cravată' cu 'ă' final.