covertăsubstantiv
co-ver-tă
Definiții
substantiv feminin
1Puntea superioară a unei nave, acoperișul unei nave.
„Marii căpitani stăteau pe covertă privind orizontul."
substantiv feminin
2Acoperământ, învelitoare (înv.).
„Coverta patului era din lână groasă."
Gramatică
Se folosește mai ales în limbajul maritim; pluralul este coverte.
Expresii și locuțiuni
a fi pe covertă — a fi pe puntea navei, la vedere
Etimologie
Din franceză couverte, italiană coperta.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'c', nu 'cuvertă' – greșeală frecventă.