puntesubstantiv
pun-te
Definiții
substantiv feminin
1Construcție care leagă două maluri sau două puncte peste o apă, o vale etc., servind pentru trecere.
„Copiii au traversat râul pe o punte de lemn."
substantiv feminin
2Podea orizontală a unei nave, care acoperă spațiul interior.
„Căpitanul stătea pe puntea vasului și privea orizontul."
substantiv feminin
3Legătură, mijloc de comunicare între persoane sau grupuri.
„Dialogul este o punte între generații."
Gramatică
Se declină: punte, punții, puntea, punțile. La plural, articulat: punțile.
Expresii și locuțiuni
a face punte — a crea o legătură între două părți sau persoane
punte de comandă — locul de pe navă de unde se conduce vasul
Etimologie
Din latină 'pons, pontis' (pod), prin intermediul limbii italiene 'ponte'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'p', nu 'ponte'. Atenție la plural: 'punți', nu 'punte'.