corigențăsubstantiv
co-ri-gen-ță
Definiții
substantiv feminin
1Situația unui elev care nu a obținut note de trecere la una sau mai multe materii la sfârșitul anului școlar și trebuie să susțină examene de corigență în vacanță.
„Din cauza notei la matematică, Andrei a rămas corigent și a trebuit să dea corigență în septembrie."
substantiv feminin
2Examenul pe care îl susține un elev corigent pentru a-și îndrepta situația școlară.
„A promovat corigența la chimie și a putut trece în clasa următoare."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular, dar are și plural. Adjectivul corespunzător este 'corigent'.
Sinonime
restanțăexamen de corigență
Expresii și locuțiuni
a rămâne corigent — a nu promova o materie și a fi obligat să susțină un examen suplimentar
a da corigență — a susține examenul de corigență
Etimologie
Din franceză 'carence' (lipsă, deficiență), influențat de latinescul 'corrigere' (a corecta).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g' și 'ț', nu 'corijentă' sau 'corigența' (cu cratimă). Atenție: 'corigență' cu 'ț' după 'n'.