copităsubstantiv
co-pi-tă
Definiții
substantiv feminin
1Formație cornoasă care acoperă extremitatea degetelor la unele animale (cal, vacă, oaie etc.), asemănătoare cu unghia la om.
„Calul și-a rănit copita în timpul cursei."
substantiv feminin
2Partea inferioară a piciorului la animalele cu copite, folosită adesea pentru a se referi la piciorul animalului în ansamblu.
„Urmele copitelor de cerb erau vizibile în zăpadă."
Gramatică
Se declină ca un substantiv feminin cu articol nehotărât 'o copită' și hotărât 'copita'. Pluralul este 'copite'.
Expresii și locuțiuni
a bate copita — a alerga repede, a fugi (adesea despre cai)
Etimologie
Din latină *copita, derivat din 'copia' (copie, mulțime), sau din slavă veche 'kopyto'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'p', nu 'copită' cu 'â' la final – dar corect este 'copită' cu 'ă' la final. Atenție la plural: 'copite', nu 'copiti'.