conviețuiverb
con-vie-țui
Definiții
verb intranzitiv
1A trăi împreună cu cineva, în același loc sau în aceeași comunitate, în mod pașnic și armonios.
„Oamenii de diferite etnii pot conviețui în pace."
verb intranzitiv
2A exista simultan, a se manifesta împreună (despre lucruri, idei, fenomene).
„În această țară conviețuiesc tradiții vechi și obiceiuri moderne."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a vorbi). Se conjugă: eu conviețuiesc, tu conviețuiești, el conviețuiește, noi conviețuim, voi conviețuiți, ei conviețuiesc. Participiul: conviețuit. Gerunziul: conviețuind.
Sinonime
coabitatrăi împreunăa locui împreună
Antonime
se separase despărți
Expresii și locuțiuni
a conviețui în pace — a trăi armonios, fără conflicte, alături de alții
Etimologie
Din latină *convicere* (a trăi împreună), prin intermediul francezului *cohabiter* sau direct din prefixul con- + verbul a viețui.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 'v': conviețui, nu 'convițui' sau 'conviețui' (greșit: 'conviețui' cu 'i' simplu după 'v'? De fapt, corect este 'conviețui' cu 'ie' – atenție la grupul 'ie'.