coabitaverb
co-a-bi-ta
Definiții
verb intranzitiv
1A trăi împreună cu cineva, în aceeași locuință, fără a fi căsătoriți, având o relație de cuplu.
„Ei coabitează de doi ani, dar nu s-au căsătorit."
verb intranzitiv
2A exista sau a funcționa simultan, în același loc sau context, fără a se exclude reciproc.
„În această țară coabitează mai multe culturi și tradiții."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Se conjugă: eu coabitez, tu coabitezi, el/ea coabitează, noi coabităm, voi coabitați, ei/ele coabitează. Participiul: coabitat. Gerunziu: coabitând.
Antonime
se separase despărți
Expresii și locuțiuni
a coabita cu cineva — a trăi în aceeași casă cu cineva, fără căsătorie
Etimologie
Din franceză cohabiter, latină cohabitare (co- + habitare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'oa' după 'c', nu 'coabita' cu 'a' singur; atenție la diftongul 'oa' din prima silabă.