Definiții
verb tranzitiv
1A schița sau a desena conturul, liniile exterioare ale unei forme; a delimita prin linii.
„Artistul a conturat silueta muntelui pe pânză."
verb reflexiv
2A se desena, a se delimita clar, a deveni vizibil sau evident.
„În zare se conturau dealurile acoperite cu brumă."
verb figurat
3A schița în mod general, a prezenta elementele esențiale ale unei idei, planuri sau situații.
„Profesorul a conturat principalele etape ale proiectului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La infinitiv lung: conturare. Participiu: conturat. Gerunziu: conturând. Imperfect: conturam, conturai, contura etc.