contursubstantiv
con-tur
Definiții
substantiv neutru
1Linia care delimitează forma unui obiect, a unei figuri sau a unei suprafețe; conturul este marginea vizibilă a unui corp.
„Conturul munților se vedea clar pe cerul senin."
substantiv neutru
2Desen sau reprezentare schematică a unei forme, realizată doar prin linii exterioare.
„Copilul a colorat conturul unei flori."
substantiv neutru
3Figurat: trăsătură generală, schiță sumară a unei idei sau a unei situații.
„În discuție s-au conturat contururile unui plan de viitor."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'contururi'. Se folosește frecvent cu prepoziția 'în' (în contur) sau cu verbul 'a contura' (a da contur).
Expresii și locuțiuni
a-și contura (ceva) — a-și forma o idee clară, a schița
în contur — desenat doar cu linii, fără umplere
Etimologie
Din franceză 'contour', care provine din italiană 'contorno', format din 'con-' (cu) și 'torno' (întors, rotund).
Se scrie corect: Se scrie 'contur', nu 'contor' (contorul este aparatul de măsurat). Atenție la plural: 'contururi', nu 'conture'.