contrapunctaverb
con-tra-punc-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a scrie sau a interpreta o compoziție muzicală folosind tehnica contrapunctului, adică suprapunerea a două sau mai multe linii melodice independente
„Compozitorul a contrapunctat tema principală cu o melodie secundară."
verb tranzitiv
2a pune în evidență un contrast sau o opoziție între elemente, a crea un efect de contrapunct
„Regizorul a contrapunctat scenele dramatice cu momente de comedie."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, prezent indicativ (el/ea contrapunctează). Forma de participiu: contrapunctat. Se conjugă regulat, cu sufixul -ez la prezent: eu contrapunctez, tu contrapunctezi.
Etimologie
Din franceză contrapointer, după italiană contrappuntare, derivat din contrapunct (muzică).
Se scrie corect: Se scrie contrapuncta, cu 'c' după 'n' și cu 'u' după 'p', nu 'contrapuncta' sau 'contrapuncta'. Atenție la grupul 'ct'.