contracaraverb
con-tra-ca-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a acționa împotriva unei forțe, a unei influențe sau a unei acțiuni, pentru a o neutraliza sau a-i reduce efectul
„Echipa a încercat să contracareze atacurile adversarilor."
verb tranzitiv
2a răspunde unei acțiuni cu o acțiune opusă, pentru a o anula sau a o slăbi
„Medicul a prescris un tratament pentru a contracara efectele secundare."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La perfect simplu: contracarai, contracară, contracararăm. La participiu: contracarat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.
Expresii și locuțiuni
a contracara un plan — a împiedica realizarea unui plan, a-l face să eșueze
Etimologie
Din franceză contrecarrer, italiană contraccarare, compus din contra- + a cara (a se opune).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'n' (contracara), nu 'contracarra' sau 'contracara' cu un singur 'r'. Atenție la diacritice: 'contracara' nu 'contracara'.