contondentadjectiv
con-ton-dent
Definiții
adjectiv
1Care produce o lovitură fără a tăia sau a înțepa; care lovește prin presiune sau izbitură (despre obiecte, arme).
„Poliția a găsit o armă contondentă lângă locul incidentului."
Gramatică
Adjectiv invariabil în grade de comparație; se acordă în gen și număr cu substantivul (ex: armă contondentă, obiecte contondente).
Expresii și locuțiuni
armă contondentă — obiect dur folosit pentru a lovi, care nu taie și nu înțeapă (ex: bâta, ciocanul)
Etimologie
Din franceză contondant, latină contundens, -entis (de la contundere = a zdrobi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'c' și cu 'e' după 't': contondent, nu 'contondant' sau 'contundent'.