contemplativadjectiv
con-tem-pla-tiv
Definiții
adjectiv
1Care este înclinat spre contemplație, spre meditație profundă; care reflectează mult asupra lucrurilor.
„El are un caracter contemplativ și preferă liniștea naturii."
adjectiv
2Care exprimă sau denotă contemplație; gânditor, visător.
„Privea peisajul cu o privire contemplativă."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: contemplativă, plural: contemplative.
Expresii și locuțiuni
viață contemplativă — stil de viață dedicat meditației și reflecției, adesea specific călugărilor
Etimologie
Din franceză contemplatif, latină contemplativus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început, nu 'com-'. Atenție la grupul 'pl' și la finalul '-tiv'.