conștiințăsubstantiv
con-știin-ță
Definiții
substantiv feminin
1Facultatea omului de a-și cunoaște și evalua propriile gânduri, sentimente și acțiuni; capacitatea de a distinge binele de rău.
„Conștiința lui curată l-a ajutat să doarmă liniștit după ce a spus adevărul."
substantiv feminin
2Cunoașterea sau percepția pe care o are cineva despre realitatea înconjurătoare și despre propria existență.
„După accident, și-a pierdut conștiința pentru câteva minute."
substantiv feminin
3Sentiment de responsabilitate morală față de propriile fapte; conștiinciozitate.
„Lucrează cu conștiință și își face mereu temele la timp."
Gramatică
Este un substantiv feminin, singular, cu pluralul 'conștiințe'. Se folosește adesea cu articol hotărât: 'conștiința'. Atenție la forma de genitiv-dativ: 'conștiinței'.
Expresii și locuțiuni
a avea conștiința curată — a fi liniștit, știind că nu ai greșit
a-și face un examen de conștiință — a reflecta asupra propriilor fapte și motive
a-și pierde conștiința — a leșina, a-și pierde cunoștința
Etimologie
Din latină 'conscientia', derivat din 'conscius' (care știe împreună cu alții, conștient).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și 'ț': conștiință, nu 'constiinta' sau 'conștiința' fără diacritice. Atenție la grupul 'ști' – se pronunță [con-ști-in-ță].