cunoștințăsubstantiv
cu-noș-tin-ță
Definiții
substantiv feminin
1Persoană pe care o cunoști, dar cu care nu ai o relație foarte strânsă; cunoscut.
„La petrecere am întâlnit o veche cunoștință de la școală."
substantiv feminin
2Ansamblul de informații și idei pe care le are o persoană despre ceva; cunoaștere.
„Cunoștințele de matematică îl ajută să rezolve problemele."
substantiv feminin
3Capacitatea de a înțelege și de a fi conștient de ceva; conștiință (în unele expresii).
„După accident, și-a pierdut cunoștința pentru câteva minute."
Gramatică
Formele de plural: cunoștințe, cunoștințelor. Este un substantiv feminin cu terminația -ță, care la plural devine -țe.
Antonime
necunoaștereignoranță
Expresii și locuțiuni
a-și pierde cunoștința — a leșina, a-și pierde cunoștința
a-și veni în cunoștință — a-și reveni după leșin
a face cunoștință cu cineva — a cunoaște pe cineva pentru prima dată
Etimologie
Din verbul a cunoaște + sufixul -ință, după modelul francez connaissance.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și 'ț', nu 'cunostinta'. Atenție la diacritice: cunoștință, nu cunoștința (forma articulată).