conspiraverb
con-spi-ra
Definiții
verb intranzitiv
1A unelti în secret, împreună cu alte persoane, împotriva cuiva sau a ceva (de obicei împotriva autorității sau a unui regim).
„Grupul de rebeli a conspirat pentru a răsturna guvernul."
verb intranzitiv
2A acționa în mod ascuns pentru a pregăti o acțiune ilegală sau dăunătoare.
„Ei conspirau să fure documentele secrete."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Se conjugă: eu conspir, tu conspiri, el conspiră, noi conspirăm, voi conspirați, ei conspiră. Participiul: conspirat. Gerunziu: conspirând.
Antonime
acționa deschisrespecta legea
Expresii și locuțiuni
a conspira în tăcere — a unelti fără a face zgomot, în secret
Etimologie
Din franceză conspirer, latină conspirare (a respira împreună, a fi de acord, a unelti).
Se scrie corect: Se scrie cu 'con-' la început, nu 'com-'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el conspiră' cu 'ă' la final.