intrigaverb
in-tri-ga
Definiții
verb tranzitiv
1A stârni curiozitatea sau interesul cuiva printr-o situație neobișnuită sau misterioasă.
„Finalul filmului m-a intrigat atât de tare încât am căutat imediat explicații."
verb tranzitiv
2A provoca sau a urzi o intrigă, adică un plan ascuns pentru a influența sau a dăuna cuiva.
„El intriga împotriva colegului său pentru a obține funcția de director."
Gramatică
Plural
intrigăm (la persoana I plural)
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular: intrigă. Participiul: intrigat. Gerunziu: intrigând.
Expresii și locuțiuni
a intriga pe cineva — a stârni curiozitatea sau suspiciunea cuiva
Etimologie
Din franceză intriguer, italiană intrigare, latină intricare (a încurca).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't', nu 'intrega'. Atenție la diacritice: intrigă (cu ă la persoana a III-a).